Și fermierii români își au războiul lor

Și fermierii români își au războiul lor

Credem că în această perioadă cuvântul ”război” este cel mai pronunțat, nu doar în România, ci și în întreaga lume. Ce se întâmplă acum, la granița de Est a României, era de neimaginat acum câteva luni, cu toate acestea, iată, realitatea ne contrazice.

Dar tot realitatea ne spune că, în felul lor, fermierii din România își au propriile lor ”războiae” de fiecare zi, de fiecare lună, de fiecare an, dar care, acum, parcă au devenit mai aprige: cu prețurile la energie, cu absența îngrășămintelor și cu creșterea prețurilor la input-uri, cu lipsa unui sistem național de irigații, cu lipsa de forță de muncă, și tot așa.

Cu toate acestea, agricultura din România este una dintre cele mai performante. Să vedem, însă, care sunt ”fronturile” de luptă ale fermierilor români, ca parte a agriculturii Uniunii Europene, pe care trebuie să învingă.

Pe cifre seci

Ca să înțelegem mai bine cât de greu sau cât de ușor ne va fi în viitorul apropiat, să facem apel la câteva date referitoare la producția agricolă a României în anul 2021. Potrivit Institutului Național de Statistică, suprafața cultivată în anul 2021, comparativ cu anul 2020, a scăzut la cereale pentru boabe, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume și a crescut la plante uleioase. 

Producția agricolă vegetală a crescut în anul 2021, comparativ cu anul precedent, la cereale pentru boabe, plante uleioase, leguminoase pentru boabe și a scăzut la cartofi și legume.

În anul 2021 s-a înregistrat o creștere a randamentelor la principalele culturi, după cum urmează:

Cereale pentru boabe: Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe a scăzut cu 1,2%, în timp ce producția a crescut cu 49,8%, față de anul precedent, în principal datorită randamentelor la hectar (producția medie la hectar).

Suprafața cultivată cu porumb boabe în anul 2021, reprezintă 47,3% din suprafața cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 41,1%. Producția de cereale a crescut în principal datorită creșterii cu 61,5% a producției de grâu care are o pondere de 38,0% în producția de cereale. Leguminoase pentru boabe

Per total, producția a crescut față de anul precedent cu 37,7%, ca urmare a creșterii în principal a randamentului la hectar.

Plante uleioase: Producția a crescut cu 40,2%, iar suprafața cultivată cu 1,0%. Creșteri ale producției s-au înregistrat la rapiță (+73,5%), floarea soarelui (+32,7%) și soia boabe (+7,8%).

Cartofi: Suprafața cultivată a scăzut cu 14,3%, iar producția cu 13,9%. Legume Producția a scăzut cu 1,2%, ca urmare a scăderii suprafeței cultivate.

Struguri: În anul 2021, producția de struguri a crescut cu 6,3%, ca urmare a creșterii randamentului la hectar (+7,6%), față de anul precedent, iar suprafața cultivată a scăzut cu 1,2%.

Plantații de pomi fructiferi pe rod (livezi pe rod): Producția de fructe din livezi a crescut față de anul precedent cu 11,0%, datorită creșterii randamentelor la hectar dar și a suprafețelor cultivate.

Comparativ cu state din UE: Dacă analizăm datele din România, comparativ cu unele state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al producției agricole, în anul 2021, la porumb boabe și floarea soarelui, România s-a situat pe primul loc, atât la suprafața cultivată cât și la producția realizată. 

La grâu, România s-a situat pe locul patru la suprafața cultivată și la producția realizată după Franța, Germania și Polonia; 

La cartofi, România s-a situat pe locul șase la suprafața cultivată după Germania, Polonia, Olanda,Franța, Belgia și pe locul opt la producția realizată după Germania, Franța, Polonia, Olanda, Belgia, Danemarca și Spania.

Dar la legume și fructe?

S-ar spune, așadar, că nu stăm rău deloc, doar că lucrurile nu stau chiar așa, pentru că, iată, o analiză efectuată de KeysFin arată că, cel puțin pentru industria de legume și fructe din România există un risc de accentuare a dependenței de importuri.

E drept, cifra de afaceri a industriei de fructe și legume din România a crescut cu 17,4%, atingând un maximum istoric de 24,4 miliarde de lei în 2020. Pe sub-segmente, comerțul a înregistrat cel mai mare avans, de 19% (cifră de afaceri de 20,8 miliarde de lei), activitatea de prelucrare a crescut cu 12% (cifră de afaceri de 1,4 miliarde de lei), iar cifra de afaceri a cultivatorilor de fructe și legume a crescut cu 5%, față de 2019, la 2,1 miliarde de lei în 2020, se arată în analiza KeysFin transmisă redacției infoFERMA.

În 2020, numărul de angajați a crescut cu 1,9%, față de 2019 și a fost cu 21% peste nivelul din 2016, la 27,5 mii de salariați, în 2020. Forța de muncă din sectorul de prelucrare a crescut cu câte 7%, la 4,3 mii de angajați în 2020, în timp ce cultivatorii au avut cu 10% mai puțini angajați față de 2019, respectiv 7,5 mii în 2020, semn că randamentul a crescut.

S-a depășit bariera de un miliard

Conform analizei citate, rezultatul net al industriei de fructe și legume a depășit pentru prima dată nivelul de un miliard de lei, după un avans de 42%, față de 2019 și de 332%, față de 2016, ajungând la 1,3 miliarde de lei.

Pe sub-segmente, rezultatul net al prelucrătorilor de legume și fructe a crescut cu 33%, cel al comercianților cu 42% iar pe partea de cultivare, avansul din 2020 a fost de 50% față de anul de dinainte de pandemie.

Aceste date favorabile au făcut ca, în 2021, să fie doar 110 insolvențe în industria de legume și fructe, cu 67% mai puține față de vârful indicatorului atins în 2013, de 337 de insolvențe, după cum indică Registrul Comerțului în Buletinul Procedurilor de Insolvențe

Din păcate, importurile cresc

Cu toate acestea, potrivit datelor de la INS, în 2020, importurile de legume și fructe au ajuns la maximul istoric de 1,2 miliarde de euro. La rândul lor, exporturile de fructe și legume au crescut cu 9,3%, față de 2019, însă cu doar 40% față de 2011, ajungând la valoarea de 173 milioane de euro în 2020.

Deficitul balanței comerciale de fructe și legume a crescut cu 0,3% față de 2019 și a fost 374% peste nivelul din 2011, la cel mai ridicat nivel din istorie, atingând peste un miliard de euro în 2020.

Pe termen mediu, analiștii KeysFin estimează o accentuare a dependenței de importul de alimente în general, și implicit și de legume și fructe în contextul creșterii prețurilor materiilor prime, al utilităților, dar mai ales în lipsa unui program național de sprijin bine țintit (infrastructura agricolă, acces la finanțare pentru dezvoltarea și tehnologizarea capacităților de producție, Agricultura nebeneficiind de alocare directă prin PNRR.

Temeri foarte mari față de strategia UE

Însă, fermierii români au și alte temeri, iar ele se referă la politicile UE care au impact direct asupra activității curente. După cum știm, România a fost acceptată din nou ca membră în COPA-COGECA, fapt care a permis reprezentanților agricultorilor de la noi să se alăture organizațiilor europene din comerțul agroalimentar pentru a arăta cum pot contribui la modificarea Strategiei Comisiei Europene de la F2F și, mai ales, a Pactului Verde European.

Mai precis, fermierii sunt îngrijorați de lipsa unei evaluări cuprinzătoare a modificărilor propuse în Politica Agricolă Comună și susțin că politicile orientate spre soluții bazate pe datele disponibile, susținute de inovare, trebuie să fie calea de urmat.

Strategia țintește să reducă impactul asupra mediului și asupra climei al producției primare, asigurând în același timp profituri economice mai echitabile. Însă, inovarea are nevoie de sprijin legislativ și financiar.

Ca urmare, într-o declarație comună a unui număr de 20 de organizații, fermierii spun că producția agroalimentară europeană este printre cele mai eficiente din punct de vedere al resurselor și printre cele mai durabile din lume. Având inovația și sprijinul suplimentar în fruntea politicii agricole a UE, fermierii vor și pot continua să producă într-un mod și mai durabil.

Dar ei avertizează că inovarea nu poate avea loc fără sprijinul legislativ și financiar necesar, iar sectorul solicită factorilor de decizie din UE să permită inovarea ca motor al obiectivelor sale de la Farm to Fork.

La rândul ei, organizația comercială a hranei pentru animale FEFAC a spus că este important ca UE să recunoască faptul că diferitele animale de fermă și diferitele sisteme de creștere a animalelor au toate punctele lor forte, deoarece excelează diferit în ceea ce privește eficiența nutrienților și a resurselor.

În efortul de a stimula în continuare rolul sectorului zootehnic în economia circulară, cu capacitatea sa de a absorbi biomasa reziduală din alte sectoare industriale alimentare și nealimentare, UE ar trebui să ”țină cont de faptul că eforturile de a stimula sustenabilitatea producției de energie, cu utilizarea a biocombustibililor avansați, poate afecta accesul competitiv al sectorului furajelor la fluxurile de biomasă reziduală în viitor”.

Pactul Verde European sperie pe toată lumea

Coceral, Asociația Europeană a Comerțului cu cereale, semințe oleaginoase, orez și leguminoase, a declarat că este de părere că standardele stabilite la nivel internațional plus dialogul continuu cu țările terțe ar trebui să inspire acțiuni îndreptate spre armonizare, în condițiile în care Green Deal va impune toleranțe foarte stricte, referitoare la activitatea din agricultură, fapt care va determina investiții masive în fermele din România, alături de cele din Uniunea Europeană.

Ca urmare, organizația Euroseeds din sectorul semințelor a declarat că are nevoie de un mediu de reglementare care să încurajeze ameliorarea plantelor și să ofere clienților asigurarea calității și accelerarea dezvoltării de noi soiuri, pentru care noile tehnici genomice au fost un element crucial.

Specialiștii din domeniu sunt îngrijorați de faptul că mai multe studii publicate recent au arătat că unele dintre țintele Strategiei vor avea un impact negativ asupra sectorului agroalimentar.

De exemplu, studiul efectuat de HFFA Research GmbH, care a analizat ameliorarea plantelor până în 2030 și 2040, a constatat că punerea în aplicare integrală a strategiilor Farm to Fork și ”Biodiversitate” ar putea duce la o reducere a producției agricole de peste 20% și a demonstrat că ameliorarea plantelor, stimularea durabilității socio-economice și de mediu în UE, poate compensa doar parțial pierderile de producție.

Și cercetătorii Universității Wageningen, care au efectuat ”Evaluarea impactului țintelor EC 2030 Green Deal pentru producția durabilă a culturilor”, au constatat că sectorul semințelor, ca prima fază a lanțului agroalimentar, ar suferi consecințele unei reduceri semnificative a producției alimentare din UE. Deci, încă un război de dus.

Eficiența nutrienților solului va fi cheia

Mulți fermieri afirmă că eficiența nutrienților din sol reprezintă cheia unor recolte bogate. Din multe puncte de vedere așa este, iar ce se întâmplă acum pe piața îngrășămintelor este dramatic.

Specialiștii din acest sector reuniți în asociația Fertilizers Europe, au declarat că în viitorul imediat, creșterea eficienței utilizării nutrienților va fi esențială pentru îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale Europei de reducere a pierderilor de nutrienți, asigurând în același timp eliminarea deteriorării fertilității solului:

”Acest obiectiv poate fi atins cel mai bine prin creșterea eficienței utilizării nutrienților și prin stabilirea de planuri de management al nutrienților, precum și prin dezvoltarea și adoptarea unor tehnici precise de fertilizare la fermă”, se afirmă într-un document al asociației. Dar, de unde nutrieni? De unde îngrășăminte, acum, când principalul furnizor, Rusia, are exporturile blocate?

Pentru fermierii din România, care au văzut la finalul anului trecut și închiderea combinatului AZO Mureș, din cauza creșterii uriașe a prețurilor la energie, s-au căutat soluții în alte zone geografice.

De exemplu, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a avut o întâlnire bilaterală cu omologul său iordanian, Khaled Hneifa în cadrul unei vizite oficiale efectuată în Iordania, convenindu-se ca România să mărească exporturile de ovine și grâu în acea țară, și să importe de acolo cantități crescute de îngrășăminte.

”Piața fertilizanților a fost puternic afectată de creșterile de prețuri pentru gazele naturale și căutăm soluții pentru a echilibra situația. Dacă în acest an, peste două treimi din necesarul de îngrășăminte a fost asigurat, pentru anul agricol viitor trebuie să luăm toate măsurile pentru a nu ne confrunta cu o lipsă de îngrășăminte pe piața din România. Ne dorim o colaborare cu producătorii de fertilizanți din Iordania pentru a asigura fermierilor români acces la îngrășăminte la prețuri cât mai accesibile”, a declarat ministrul Chesnoiu.

AAC și susținerea intereselor fermierilor români

Toate cele de mai sus au determinat conducerea Alianței Pentru Agricultură și Cooperare, care reunește cele mai reprezentative asociații ale fermierilor din România, cum ar fi: Pro Agro, LAPAR, UNCSV și APPR, să se deplaseze în această primăvară la sediul COPA-COGECA, pentru a încerca să determine luarea unor hotărâri la nivel european în conformitate și cu interesele fermierilor români.

Tema discuțiilor a avut ca pilon central contextul crizei generate de războiul ruso-ucrainian,  măsurile necesare pentru asigurarea siguranței și securității alimentare prin relaxarea unor prevederi din noul PAC, printre care, cu efect imediat, cultivarea pârloagelor, utilizarea tratamentelor fitosanitare pe suprafețele cu leguminoase din zonele cu interes ecologic (ZIE),  adaptarea implementării măsurilor care să ducă la atingerea țintelor cantitative de reducere a pesticidelor și fertilizantilor în funcție de condițiile specifice ale fiecărui Stat Membru și într-un calendar realist, care să nu amenințe sistemul de securitate alimentară al Uniunii și al partenerilor săi.

Prin acest prim pachet de măsuri se urmărește creșterea producției agricole și agroalimentare a U.E. și păstrarea echilibrului piețelor, iar România este pregătită să își asume un rol cheie în a oferi stabilitate.

În dialogul avut, s-a subliniat că România este, în acest moment, statul membru care poate juca un rol decisiv în creșterea aprovizionării cu cereale și proteină vegetală a Uniunii, dar pentru aceasta are nevoie de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea condițiile de înverzire, de decizii înțelepte ale managerilor de risc europeni în privința accesului la tehnologii și instrumente de inovare în agricultură, precum și de măsuri pe termen scurt și mediu care să le asigure accesul (atât cantitativ, cât și din perspectiva prețului), la inputuri agricole.

Din păcate, cel puțin în privința solicitării amânării sau relaxării măsurilor cuprinse în Tratatul Verde European, reprezentanții fermierilor români nu au avut niciun succes, Comisia Europeană anunțând câteva zile mai târziu că în acest sens nu se va face nicio concesie și că prevederile Green Deal vor fi aplicate așa cum s-a stabilit. Și de aici, încă un ”război” de dus!

Impactul războiului din Ucraina asupra agriculturii din România

Dar, dacă tot am amintit mai sus despre războiul din Ucraina, să vedem în ce măsură evenimentul tragic care se derulează dincolo de granița României va afecta, în viitorul apropiat, agricultura din România.

Din datele care stau la baza acestei analize, din fericire, impactul va fi de mică amploare, datorită relațiilor extrem de reduse, atât cu Ucraina, cât și cu Federația Rusă. Pe alocuri, chiar, impactul va fi pozitiv, putând fi indicate oportunități pentru agricultorii și insdustriașii români. Secvențial, estimăm următoarele:

Agricultură

Cultura mare:

Din fericire, producția de cereale a României a fost constant mare și foarte mare în ultimii 5 ani, cu recorduri de producție în anii 2019 și 2021. Anul trecut, România a fost cel mai mare exportator de grâu din Uniunea Europeană, pe fondul producției slabe de grâu din Rusia și Ucraina, concurenții României la exporturi, alături de Franța și Germania, din cadrul Uniunii Europene.

La cantitatea realizată anul trecut, s-a adăugat și calitatea de excepție a grâului românesc care s-a vândut foarte bine, din punct de vedere cantitativ, atât pe piețele tradiționale (Egipt, Iordania), cât și pe piețe rezervate de regulă Franței (Tunis, Algeria, Maroc) și chiar în țări sub-sahariene. La această situație favorabilă a contribuit și producția redusă a Statelor Unite, un alt mare producător de cereale la nivel global.

Din păcate, din punct de vedere al valorii, situația nu a fost la fel de bună, marii fermieri români sau traderii care acționează local vânzând uneori la prețuri sub cele afișate de bursele din Paris și Chicago. Situația a fost relativ similară și la porumb și triticale în general, precum și la floarea soarelui, unde ne-am situat pe primul loc în Uniunea Europeană.

Estimare 2022: Cocereal (Federația Europeană a producătorilor de cereale) estima pentru anul 2022, în cazul României, o scădere a producției cu cca 25 %. Însă, o revenire a condițiilor pluviometrice pot anula o mare parte din diminuările estimate.

Vor rămâne, însă, dificultăți cauzate de îngreunarea accesului la îngrășăminte și pesticide și al prețului lor în creștere constantă, din cauza interdicției guvernului rus de a se mai exporta produse pe bază de azot, destinate agriculturii.

Cu toate acestea, ca urmare a opririi relațiilor comerciale cu Rusia, pe plan global, dar și a imposibilității Ucrainei de a mai exporta, prin pierderea de către această țară a porturilor la Marea Neagră, marii fermieri români vor avea o situație favorizată la export.

Concomitent, guvernul poate asigura stocul național de cereale. Însă, pentru a nu depinde de importuri de făină sau mălai, de exemplu, destinate procesării, Guvernul ar trebui, ca măsură excepțională, să limiteze exportul cerealelor-materie primă.

Legumicultură și pomicultură:

În general, piața românească se aprovizionează cu legume și fructe din producția internă și din comerțul intracomunitar, la care se adaugă importurile din Turcia. Aceeași situație se menține și în aprovizionarea cu legume a fabricilor de conserve. Situația este similară și pentru pomicultură.

Problemele serioase pot să apară, la fel ca la cultura mare, din creșterea masivă a prețurilor la îngrășămintele și pesticidele utilizate în tratarea culturilor, dar eventualele minusuri de pe piață vor fi acoperite din comerțul intracomunitar.

Zootehnie:

Carne de porc: România nu are nicio legătură economică cu Rusia, pe acest segment, din cauza emargoului impus de această țară, acum zece ani, tuturor produselor de origine animală provenite din Uniunea Europeană. Marea problemă a fermierilor români rămâne pesta porcină africană. În momentul de față, România importă carne de porc în proporție de cca 80 %, cantitățile mergând spre consum (carne proaspătă), și procesare.

Carne de vită: România are o producție mică, dar în creștere, de carne de vită. În general, producția este exportată, consumul intern fiind redus, din cauza prețului ridicat. Deci, impactul războiului va fi minim.

Lapte: Producția de lapte în 2022 va depinde de prețul input-urilor și, mai ales, a modului în care se va asigura hrana animalelor. În 2021, din aceeași cauză, efectivele de bovine de lapte s-au diminuat serios, mai ales în Muntenia, acolo unde au fost sacrificate foarte multe animale.

Carne de pasăre: La carnea de pasăre, fermierii români vor fi favorizați de războiul din Ucraina, din cauza încetării importului de carne de pasăre din această țară. Anterior, pentru câțiva ani, Ucraina a beneficiat de caluze favorabile de export pe piața Uniunii Europene, pe baza acordului încheiat între cele dpuă părți.

Ca urmare, Ucraina a practicat dumping inclusiv pe pe piața românească, ba mai mult, numeroase analize efectuate de ANSVSA dar și de EFSA au evidențiat substanțe interzise în UE, prezente în carnea de pasăre exportată de ucrainieni în România, atât pentru consum direct, cât și pentru procesare, fermierii ucrainieni crescători de păsări nerespectând standardele UE, așa cum ar fi fost normal. În aceste condiții, fermierii români vor fi favorizați, fiind eliminat un concurent neloial care acționa pe piața românească.

Ovine: România este unul dintre cei mai mari crescători și exportatori de ovine (animale vii), din lume, iar războiul din Ucraina nu va avea impact asupra acestui segment.

Pentru toate sectoarele, agricole: Absolut toate datele și absolut toate estimările, absolut toate opiniile managerilor și proprietarilor români de ferme, indiferent de domeniu, iau în calcul mari dificultăți sau chiar falimente ori concentrări de piață, din cauza măririi prețurilor la energia electrică, la gazele naturale, la input-uri (măriri care au început încă din anul 2021, nefiind determinate, deci, de războiul din Ucraina, dar care război, le va accentua), de majorarea salariilor minime, lipsa forței calificate de muncă etc.

(Surse: infoGROUP, Meat.Milk, infoFERMA, infoALIMENT, estimări Eurostat, AllAboutFeed, DairyGlobal, PigProgress, FoodNavigator, DairyReporter, Markets and Markets, Nielsen, INS, Romalimenta, Asociația Română a Cărnii, Federația Crescătorilor de Bovine din România, Asociația Crescătorilor de Porci din România, UNCPR)

infoFERMA Magazin