USDA: Cât de performantă este agroindustria eco a României?

USDA: Cât de performantă este agroindustria eco a României?

Se vorbește din ce în ce mai mult despre mediu, sustenabilitate, durabilitate (de fapt, cele două cuvinte sunt similare ca înțeles, doar că primul e folosit de popoarele cu limbi germanice, iar celălalt, de cele cu limbi latine), organic, bio, ecologic etc. Promovarea acstor concepte, a acestui tip de afaceri și a acestui gen de alimente nu e de ieri, de azi. Dar, în contextul actual, discuțiile despre ele sunt din ce în ce mai numeroase. Tocmai de aceea, ne-am gândit să publicăm acest material care vorbește despre potențialul României de a adopta pe scară largă o agroindustrie din zona ”eco-bio”. La fel ca în alte dăți, am făcut apel la un document al guvernului Statelor Unite, mai precis, la Raportul Gain Report Number RO 1902, intitulat  ”Positive Prospects for Organic Food and Agriculture in Romania”, și elaborat de    USDA, sub semnăturile experților Jonn Slette și Monica Dobrescu. Iată ce cred americanii despre potențialul agroindustriei bio din țara noastră. Pentru cursivitatea lecturii, am păstrat în text termenul ”organic”, sinonimul anglo-saxon al termenelor bio și eco.  

Sprijinul pentru agricultura organică

În trecut, agricultura ecologică a fost finanțată substanțial de Guvernul României. Nivelurile de subvenție depindeau de suprafața aflată în producție, de animalele din ferme și variau între 1.900 și 7.700 USD. Acest nivel de asistență a dus la un interes ridicat pentru înregistrare, de aici creșterea numărului de operatori ecologici din 2012. Pe măsură ce pachetul de sprijin a scăzut și concurența a crescut, fermierii au considerat că producția ecologică este mai puțin rentabilă.

Nivelul de finanțare alocat agricultorilor ecologici în conformitate cu politica agricolă comună (PAC), în 2018, este prezentat mai jos:

– 240-320 USD / HA / an pentru culturi arabile (de exemplu, grâu)

– 475-550 USD / HA / an pentru legume

– 485-700 USD / HA / an pentru livezi

– 525-580 USD / HA / an pentru podgorii

– 385-400 USD / HA / an pentru plante medicinale și aromate

– 85-135 USD / HA / an pentru pășunile permanente.

Aceste plăți vin pe lângă plățile obișnuite, primite de fermieri. Nivelurile de plată variază în funcție de stadiul producției ecologice și tipul de cultură. În afară de subvențiile guvernamentale pentru producție, Guvernul României oferă sprijin operatorilor ecologici în ceea ce privește asistența, cu expoziții comerciale interne și internaționale.

La jumătate, față de 2012!

În prezent, România are mici segmente de producție și prelucrare ecologică. Cu toate acestea, după câțiva ani de declin, suprafața organică a crescut în 2017 cu 14 %, de la 226.000 hectare, la 258.000, atât pentru terenurile certificate, cât și pentru terenurile aflate în conversie. Ponderea suprafeței totale în agricultură ecologică din România a crescut de la 1,8 %, în 2016, la 2,1 %, în 2017.

Un acces mai bun la contribuții și informații tehnice a determinat fermierii să extindă numărul de suprafețe organice. În ciuda acestei creșteri, suprafața organică a României rămâne una dintre cele mai scăzute din rândul statelor membre ale UE și este cu mult sub media UE, de aproape șapte procente, din totalul terenurilor aflate în producție agricolă.

Cerealele și semințele oleaginoase reprezintă aproximativ două treimi din suprafața organică, în timp ce culturile furajere și pășunile au reprezentat aproximativ 20 %, conform datelor recente publicate de MADR. Cu toate acestea, numărul de operatori organici certificați, a scăzut cu 20 %, în 2017, adică, la doar jumătate din numărul operatorilor autorizați în anul de vârf 2012, când România a alocat subvenții generoase pentru producția ecologică. Dificultățile de a găsi clienți pentru produsele lor, taxele de certificare și reglementările stricte sunt factori care au descurajat mulți producători.

Producție în scădere

Conform datelor Eurostat, producția de cereale organice a scăzut la 218.318 MT, în 2016 (cele mai recente date disponibile), de la 255.000 tone metrice (MT), în 2015, în mare parte, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. În 2016, grâul a reprezentat aproximativ jumătate din producția totală de cereale organice, urmat de porumb, la 25% și ovăz, la 14%. Pentru semințele oleaginoase, floarea-soarelui a reprezentat 45%, urmată de rapiță și soia.

USDA estimează că aproximativ 8.400 de fermieri români au produs o agricultură ecologică evaluată în 2017 la peste 200-225 de milioane USD. În anul 2016, au existat 150 de procesatori ecologici în România, potrivit Institutului de Cercetare a Agriculturii Organice (FiBL), ceea ce echivalează cu aproximativ 70 de producători pe procesator, în condițiile în care, rata medie la nivelul statelor membre UE este de aproximativ cinci producători pe procesator. Diferența dintre numărul de procesatori, față de fermierii din România, obligă producătorii să comercializeze 80-90 % din produsele lor pe piețele externe.

Politici și reglementări

Autoritatea competentă pentru reglementarea producției ecologice este MADR. În România, termenul de ”agricultură ecologică” este expresia legală pentru definirea activității de acest gen, fiind similar cu ”agricultura biologică” și ”agricultură ecologică”. Pentru a funcționa, operatorii trebuie să se înregistreze la MADR, înainte de a se angaja în orice activitate de producție ecologică, precum și să-și reînnoiască înregistrarea organică anual.

Pentru a deveni certificate ecologic, fermele suferă un proces de conversie care durează cel puțin trei ani. În perioada de conversie, fermierul trebuie să se conformeze legislației naționale și a UE și nu sunt permise îngrășăminte, pesticide sintetice, regulatori de creștere, hormoni, antibiotice sau semințe concepute genetic. Pentru procesatori, cerințele locale și ale UE interzic adăugarea de aditivi sau substanțe chimice în timpul procesării organice a alimentelor.

Logo-ul național ”ae” și sigla organică a UE pot fi utilizate pe etichetele produselor ecologice. Toți producătorii, procesatorii și importatorii sunt eligibili să utilizeze logo-ul național ”ae” pe produse, etichete și materialele de ambalare odată, ce sunt înregistrați la MADR. De asemenea, importatorii pot utiliza logo-ul ecologic al UE, deși eticheta trebuie să specifice ingredientele țării de origine (UE sau non-UE). Produsele ecologice care poartă sigla românească sau sigla UE trebuie să se asigure că 95% dintre ingrediente sunt produse și distribuite prin mijloace organice.

Etichetele produsului ecologic trebuie să indice numele producătorului/procesatorului/comerciantului și numele sau numărul de cod al organismului de inspecție care supraveghează și eliberează certificatul pentru respectivul operator ecologic. Organismele private de inspecție și certificare aprobate de MADR efectuează supravegherea organică și certificarea în România. Operatorii organici (producători, procesatori, comercianți), sunt auditați cel puțin o dată pe an de către aceste organisme de inspecție și certificare, pentru a verifica deplina conformitate.

Consumul și comerțul

Cererea în rândul consumatorilor români de produse ecologice a crescut în ultimii ani și este pregătit să se extindă în continuare. Creșterea cererii de produse ecologice este rezultatul unei combinații de factori, inclusiv economia în creștere a României, o concentrare mai mare în rândul comercianților cu amănuntul asupra produselor ecologice și conștientizarea consumatorilor. Măsurile adoptate în iunie 2015, pentru reducerea taxei pe valoarea adăugată (TVA), pentru produsele alimentare, de la 24%, la nouă procente, împreună cu alte politici fiscale legate de salarii și pensii, au scăzut costurile alimentare și au afectat pozitiv cererea consumatorilor de produse alimentare percepute ca mai multe sănătoasă.

În ceea ce privește originea produselor, sursele din industrie indică faptul că 80 % din produsele de vânzare cu amănuntul ecologice sunt importate. În absența unor tarife specifice pentru produsele ecologice din UE, este dificil să se stabilească pe deplin țările sau originea, în rândul furnizorilor UE. Cu toate acestea, potrivit surselor din industrie, principalii furnizori de alimente ecologice sunt Germania, Regatul Unit, Italia, Austria, Franța și Spania. Deși datele comerciale din SUA nu reflectă România, ca o destinație ecologică notabilă, unele produse alimentare ecologice de origine americană sunt livrate în România prin alte state membre ale UE, așa cum se întâmplă deseori, în mod regulat, cu alte produse alimentare.

Restul de 20 la sută din cota de piață reprezintă produse organice fabricate local, precum lapte, ouă, miere, orez și făină de porumb. Așa cum am menționat mai sus, o mare parte din producția internă este exportată. Principalele piețe de export pentru produsele ecologice românești sunt Austria, Statele Unite, Japonia, Germania, Franța, Italia și Danemarca.

Valori și prețuri

Datele oficiale privind vânzările organice (produse alimentare și non-alimentare), nu sunt disponibile publicului. Dar, pe baza surselor industriei ecologice, USDA estimează că vânzările de produse alimentare ecologice din 2018 au atins o creștere de 65 de milioane de dolari, adică, 30% față de acum doi ani. În ceea ce privește vânzarea cu amănuntul totală, vânzările de produse alimentare ecologice sunt sub un procent, deși vânzările sunt mult mai mari atunci când sunt luate în considerare fermele, serviciile de livrare și vânzările la fermă.

Sensibilitatea prețurilor rămâne un factor semnificativ. La nivel de vânzare cu amănuntul, diferențele de preț între unele produse similare organice și neorganice pot ajunge până la 250 % (de exemplu miere, orez, ouă). Cele mai mici diferențe între prețuri organice și neorganice se situează în continuare între 30 până la 100 % (de exemplu, lapte și produse lactate, migdale, pastă de tomate). Ponderea alimentelor ecologice vândute în România care conțin carne ecologică (precum burgeri, pui, carne de vită, șuncă), este neglijabilă, deoarece aceste produse sunt de patru ori mai scumpe, decât produsele convenționale similare.

Ca urmare, USDA se așteaptă ca creșterea anuală a vânzărilor pentru produsele alimentare ecologice să ajungă în cele din urmă la 10-15%, și să crească în combinație cu puterea de cheltuieli a consumatorilor, eficiența producției și eficiența campaniilor de marketing cu amănuntul.

În termeni de valoare, produsele lactate domină piața, înregistrând o creștere de 100 %, în urmă cu șase ani. Mâncarea ecologică pentru copii se află pe locul doi, urmată de biscuiți organici, snack baruri și gustări de fructe, acestea din urmă aproape triplându-și valoarea în ultimii șase ani. Peste cinci ani, se preconizează că vânzările de produse alimentare ambalate, organice, vor crește cu 45%. Creșterea în rândul diferitelor categorii reflectă adesea percepțiile consumatorilor, cu privire la nivelul aditivilor, procesării sau substanțelor chimice aplicate culturilor.

Marketing și distribuție

Retailul modern rămâne canalul dominant al vânzărilor de produse ecologice. Conform datelor Euromonitor, acest canal a reprezentat aproximativ 69 % din vânzări, în 2018, față de 63 %, în 2015. Diversitatea alimentelor ecologice din comerțul cu amănuntul modern și numărul tot mai mare de consumatori interesați vor continua să crească vânzările, în comerțul cu amănuntul modern, în detrimentul piețelor tradiționale. Lanțurile mari de vânzare cu amănuntul creează secțiuni de magazine separate și oferă varietăți largi de produse ecologice (în mare parte importate).

Drept urmare, mai mulți cumpărători cumpără produse organice mai frecvent, în mare parte, datorită ofertelor mai bune și mai multor magazine care transportă produse ecologice. Mulți comercianți cu amănuntul încearcă să poziționeze produsele ecologice cât mai accesibil posibil, pentru a încuraja consumatorii sensibili la prețuri să cumpere aceste produse.

Piețele fermierilor din zonele urbane rămân un factor favorizant, deoarece acestea permit o interacțiune directă între consumatori și producători. Majoritatea piețelor fermierilor români oferă produse în vrac proaspete, dar cu ambalaje și etichetare limitate. Chiar dacă doar un procent mic din produsele alimentare vândute pe piețele fermierilor sunt certificate ecologic, consumatorii percep aceste produse ca fiind mai tradiționale, mai naturale, ”aproape organice”. De asemenea, popularitatea furnizorilor temporari care oferă produse naturale, vegane sau de sănătate, atât pentru categoriile alimentare, cât și pentru cele non-alimentare, contează la nivel de consumator.

Magazinele ecologice specializate nu sunt răspândite în România, deși există câteva mici magazine ci produse tip ”naturale” sau vegane. Pentru anumite produse, cum ar fi produsele proaspete, micii fermieri dezvoltă adesea conexiuni cu clienții lor și furnizează produse organice directe și proaspete. Comerțul electronic este tot mai popular în rândul consumatorilor români. Furnizorii on-line oferă, de asemenea, descrieri detaliate despre produse și informații conexe, cu privire la beneficiile pentru sănătate.

Concomitent, creșterea pieței organice se produce și în sectorul serviciilor alimentare. Deși încă nu sunt răspândite, unele restaurante servesc preparate ecologice în București și în alte orașe mari. Multe dintre acestea sunt asociate cu magazinele de produse naturale și organice menționate mai sus.

Acordul cu UE, o șansă pentru Statele Unite

Cererea în creștere pentru produse ecologice importate în România oferă noi oportunități pentru exportatorii din SUA. În acest sens, SUA și UE au încă din 2012 un acord de echivalență. Înainte de acest acord, comerțul ecologic trans-atlantic a însemnat certificări separate, atât pentru standarde, taxe suplimentare, inspecții, cât și pentru documente. În prezent, atât timp cât sunt respectate condițiile acordului din 2012, standardele organice USDA sau UE pot fi etichetate și vândute ca organice, în Statele Unite și în întreaga UE.

infoFERMA Magazin